Familiile petrec în medie 49 de minute pe zi certându-se. Locul de muncă reprezintă de asemenea un “teren minat”: un studiu publicat de Harvard Business School arată că oamenii au o reacție negativă în fața abilităților slabe de comunicare. Angajații sunt cu 30% mai puțin creativi atunci când nu se simt respectați, angajații buni decid să părăsească compania în care lucrează, în timp ce 38% dintre cei rămași vor depune mai puțin efort și implicit calitatea muncii va scădea. Astfel de situații negative pot fi evitate dacă înțelegem cum și din ce cauză folosim abordări greșite în comunicarea cu ceilalți.

Abordarea agresivă este în general un semn de slăbiciune, contrar părerilor publicului care poate confunda agresivitatea cu puterea. Agresivitatea este cauzată de obicei de nevoi nesatisfăcute și incapacitatea de a gândi alte soluții. Atunci când o persoană se gândește doar la nevoile sale poate recurge la tipare agresive de comunicare pentru a recăpăta controlul asupra situației. Comunicarea agresivă poate lua forma acuzațiilor, insultelor, țipetelor și alte manifestări evidente. Dar poate fi și ascunsă, și mai greu de detectat. Uneori oamenii simt cumva când cineva le este ostil, fară însă a putea să identifice clar în fel le este această agresivitate ascunsă transmisă.

În general agresivitatea evoluează de obicei în conflicte, datorită tentației de a răspunde agresiv cuiva care este agresiv. Uneori există un câștigător al acestui conflict, dar în realitate aceste victorii sunt amare pentru că aduc câștigătorului alte conflicte pe termen lung.

Ce credeți că se întâmplă însă atunci când o persoană își ignoră propriile nevoi și face tot ce îi stă în putință pentru că cei din jur să fie mulțumiți? Parte din problemă ar fi rezolvată, deoarece conflictele ar fi evitate, însă persoana în cauză ar putea experimenta efectele sindromului burn-out, un nivel ridicat de stres și acumularea frustrării, lucruri care vor duce în final la apariția altor probleme. Psihologii sunt de acord că pasivitatea reprezintă un mecanism de coping care poate fi o strategie utilă în anumite circumstanțe, însă atunci când această abordare devine obișnuință, rezultatele pot face mai mult rău decât bine, pe termen lung.

Comunicarea asertivă necesită o combinație de empatie și gândire strategică pentru a găsi formula cea mai nimerită de a combina părțile pozitive ale strategiilor agresive cu părțile pozitive ale celor pasive. Dacă am vrea să vizualizam asertivitatea, probabil că ne-am imagina un om plimbandu-se pe bicicletă, folosind exact atâta forță în pedale cât este necesară, în timp ce manevrează delicat ghidonul, pentru a nu cădea, dar și pentru a avansa în siguranță către destinația aleasă. 

 

The Zenegant Superhuman app makes strategizing your interactions with stakeholders easy and enjoyable. Tap to learn more.

 

În timpul unei situații dificile, o persoană asertivă este conștientă atât de impulsul propriu către o abordare pasivă, că și de dorința de a folosi forță  pentru a obține prin conflict ceea ce își dorește. Dacă am privi problema din perspectiva celeilalte persoane, considerând și nevoile acesteia, am fi mult mai puțin înclinați să adoptăm o abordare agresivă, ceea ce ne-ar ajuta să colaborăm pentru găsirea unei soluții. 

Învățând cum și când să fii asertiv, poți cu ușurință să dezamorsezi un conflict și să întorci situația în favoarea ta. Poate părea complicat, dar, ca orice obicei, necesită antrenament repetitiv pentru a observa, analiza și a gândi strategic. Astfel, gândirea strategica devine ușoară și plăcuta. Cam ca și mersul pe bicicletă.

Agresiv sau pasiv? Ce stil de comunicare te ajută mai mult să iți atingi scopurile?

Nici unul, nici celălalt. Pentru că cel mai înțelept este să adopți un stil asertiv. Să vedem de ce.

Share This